Oh cât aș vrea, Isuse, că lumea să înțeleagă
Durerea și suspinul ce inima-mi brăzdează
Dar știi prea bine, Doamne, căci gura nu-mi vorbește
Încrederea în Tine, mai mult se întărește

Și știu, stăpâne, Tată, oricât aș încerca
La om să spun durerea, prea mult n-ar ajuta
Au spus de țin, stăpâne, când fost-ai Tu jertfit
Batjocuri, ură rece și de Dumnezeu smerit

Să cânt, să spun la oameni, să fac mereu doar voia Ta
Asta-i dorința Ta, stăpâne, să jertfesc și viața mea
O jertfă scumpă și prețioasă, la fel ca Domnul meu Isus
E cea mai bună mărturie, e calea dreaptă spre cer sus

Și iartă, Tată, vorbirea mea cea rea
Când greul și încercarea inima-mi brăzda
N-am cui să spun, stăpâne, durerea mea și oful greu
Suspinul ce-ntăcere macină lăuntrul meu

Mă tânguiesc cu jale în sac și în cenușă
Mi-e ființa toată, Doamne, de gânduri greu răpusă
Lupte mari, înfrângeri multe, iar lumea parcă se destramă
Învinș, bătut, n-am nici o șansă, te caut, te strig, o vino, Tată

E liniște, e greu, e rece, fiorul mă înconjoară
Zi și noapte strig întruna, dușmanul parcă mă doboară
Lovit mai mult, bătut întruna, ieri mai greu ca azi și mâine ca acum
Teroarea cruntă, verdicte grele

Amenințări barbare, reci, și lovitura de nuiele
Mintea astfel mă frământă în chinurile mele
Nu-s păsări, Doamne, sunt stoluri câte stele

Dar strig din nou, străbat și zarea, dintr-un adânc de apă
Ce străbat în cânt și marea, un țipat, un răget ca de leu
E ultima suflare, Doamne, mai vino-n ajutorul meu

Oricât vrășmașul luptă și vrea să mă încerce
Cu Tine, Tată, sunt fiu iubit de Rege
Nădejdea-mi pusă-n Tine nu poate să se rupă
M-ai câștigat la cruce pe veci, în a Ta jertfă